Un nou inceput
ianuarie 30, 2011
Nu demult, X alerga pe pajisti cu o punga in speranta sa prinda niste fluturi, apoi a schimbat pajistea cu coridoarele scolii generale pe care le-a dat la schimb pentru cele ale liceului si la scurt timp a renuntat si la acestea pentru coridoarele facultatii. Acum alearga prin statie dupa autobuz, zambetul nu ii e la fel, oboseala i se citeste pe chip si tristetea in ochi. Lucrurile nu sunt asa cum isi dorea, nu isi gaseste linistea. Oare unde a gresit? Planul parea perfect, insa, doar parea.
“Cand va fi mai bine?” a indraznit sa intrebe la un moment dat, raspunsul a venit ca o lovitura de gratie, « niciodata ». De ce « niciodata » ? « Niciodata » e prea mult, mult prea mult. Cum se face ca nu poate obiecta nimeni?
Framantari, zvarcoliri si ganduri peste ganduri au dus la aceeasi concluzie: fericirea ei nu e pe drumul acesta, ca sa fie fericita aici ar trebui sa fie cu totul alta persoana si acest lucru e imposibil.
Acum se indreapta spre necunoscut cu multa speranta ca totul va fi bine.
« Niciodata » e prea mult, mult prea mult !
